Cartea fără nume

Aveam, cred, vreo 12 ani. Ca în fiecare vacanță de vară, mergeam la țară, la bunici, la Pietriș. Pietriș este un sat ce se întinde pe niște dealuri, undeva lângă Bals, cum faci dreapta din drumul european ce merge spre Craiova. De acolo îmi vin cei șapte ani de acasă și pe acolo mi-am petrecut primii ani din viață, înainte să mă dea la școală. Și, mai apoi, toate vacanțele de vară. Trei luni stăteam la Ica, unde inventam jocuri pentru copiii vecinilor, făceam nesfârșite teme de vacanță și citeam lecturi obligatorii pentru școală.
Continue reading “Cartea fără nume” »

La cai

De curând, am aflat de ce caii de cursă stau cu o capră în boxă. Și că nu suportă selfie-urile.Am încercat mai demult să merg pe cal dar n-a ieșit ce trebuie; instructorul ne-a dus din prima prin pădure și, după două ore de mers, nimic nu mai era plăcut: nici durerea de spate, nici hurducaielile de pe drum, nici grătarele cu mici de pe traseu. Am abandonat ideea de a face echitație, până acum câteva săptămâni.

Continue reading “La cai” »

Spatiu de trecere

Cele trei usi care inchid holul micut din zona de asteptare de la terapie intensiva se izbesc continuu de pereti, in tandem. In mai putin de 3 mp, se intra in cladire, se iese de la terapie intensiva catre zona de consultatii si invers, se sta in asteptare pe 3 scaune inghesuite la perete si, pentru cei ce primesc acces in zona securizata, se distribuie halate si echipamente de protectie de la un tonomat, amplasat si el in spatiul celor 3 metri patrati.  Continue reading “Spatiu de trecere” »