Schituri în sălbăticie

Părăsim drumul forestier ce urcă printre copaci ruginii, după ce ne-am lăsat mașina la o bifurcație cu 2 km mai jos. Suntem trei, plecate într-o plimbare ușoară de toamnă prin Parcul Buila Vanturarita, domeniu forestier montan ce începe de la Horezu înspre nord. E însorit dar nu foarte cald iar locul prin care trecem parca e un peisaj dintr-un vis cu comori de aur.

E vremea perfectă de toamnă și e vremea perfectă de mers pe munte. De fapt, aproape întotdeauna e vreme perfectă de mers pe munte. Mai puțin, poate, când plouă, te udă până la piele, înoți în namoale sau aluneci pe frunzele ude. Sau când e soare foarte foarte puternic, ai urcat de 3 ore, nu mai ai apa și ai uitat să îți iei protecție solară. Sau când s-a înserat și ți s-a terminat bateria de la frontala. OK, poate nu chiar întotdeauna e vreme perfectă să mergi pe munte.

Continue reading “Schituri în sălbăticie” »

Și a curs sânge…

Cele două asistente se uită una spre cealaltă zâmbind. Văd cum le vine să pufnească în râs, abia se abțin.

-Nu vreți să va întindeți? Ia spuneți-mi, și de apă vă e frică?
-Îmi pare rău, nu pot să vă dau mâna. Haideți să mai așteptăm un pic.

Stau pe scaunul cu căptușeală roz, spătar mare și suport pentru picioare. L-am văzut de când am intrat în cămăruța asta mică, pe ușa căreia scrie „Cameră de recoltare”, e singurul obiect de mobilier. De fapt, toată camera este acest imens scaun, așezat central, de culoare rozaliu pal. „Arată ca un scaun de execuție”-e primul gând care îmi trece prin minte când intru.

Continue reading “Și a curs sânge…” »