Ultima zi din 2015

Nu cred că, în ultima zi a anului, puteam fi într-un loc mai bun decât în moscheea Mezquita, Catedrala catolică din cartierul evreiesc din Cordoba. Este cea mai frumoasă biserică și cea mai frumoasă moschee în care am fost, fără să fie nici moschee, nici biserică ci amândouă, și mai mult decât atât. Așa cum trece ziua asta de la un an la altul, așa am trecut eu între două lumi, aflate la câțiva cm distanță. Icoane lângă mozaicuri musulmane, penumbra coloanelor arabe lângă vitralii, ogive gotice care prelungesc arcele maure.

Când m-am trezit de dimineață la hotel iar la tv anunțau că se anulează focurile de artificii în toate marile orașe europene din cauza alertelor teroriste, m-am gândit că sper ca totul să fie ok diseară, de Revelion, când ajung în Sevilia.

Continue reading “Ultima zi din 2015” »

Poveste de Crăciun

Ah, sărbătorile!… Mirosul de cetină de brad, căldură în casă, mâncare bună gătită de Amalia… Fac bradul de Crăciun împreună cu soră-mea de, să zicem, 30 de ani. Pe restul nu-i punem la socoteală, eram prea mici ca să ajungem la pom sau să băgam instalația în priză.

Pe vremuri, lua mama din piață niște brăduți din ăia rășchirați, slăbănogi, în patru rânduri de crengi și cu pauze mari în coroană, de parcă erau defrișați din două în două. Erau înalți și trebuia să le tăiem vârful ca să încapă în sufrageria apartamentului nostru de la bloc. Continue reading “Poveste de Crăciun” »