Despre ziduri

Acum fix un an, colindând pe undeva pe la granițele Europei de altădată, îmi doream ca noul an să-mi aducă experiențe cu locuri care să îmi susțină încrederea în oameni. Zidurile catedralei Mezquita, moscheea construită peste așezământul catolic pe care o vizitam la sfârșit de an – treziseră în mine admirație și aspirația de a găsi noi dovezi prin care oamenii diferiți – extrem de diferiți – nu doar se tolerează când se întâlnesc, ci construiesc împreună ceva care prin forța contrastelor suprapuse trece granița frumosului catre magnific.

Privit dintr-o perspectivă unilaterală, rezultatul poate părea grotesc, ieșit din tiparele esteticului admise de partea care analizează. Însă constructorii au avut forța să transceadă propria condiție sau viziune a esteticului. Sau poate doar dorința de a face cea mai bună variantă a lucrurilor pe care le știau ei face.

Acum, din nou aproape de sfârșit de an, mă reîntorc la promisiunea pe care mi-am făcut-o când am încheiat 2015. Locuri în care oamenii sunt diferiți și încă separați, am văzut. Dar am văzut și semne că diferențele pot să conveargă? Continue reading “Despre ziduri” »