FullSizeRender_3

Poveste de Crăciun

Ah, sărbătorile!… Mirosul de cetină de brad, căldură în casă, mâncare bună gătită de Amalia… Fac bradul de Crăciun împreună cu soră-mea de, să zicem, 30 de ani. Pe restul nu-i punem la socoteală, eram prea mici ca să ajungem la pom sau să băgam instalația în priză.

Pe vremuri, lua mama din piață niște brăduți din ăia rășchirați, slăbănogi, în patru rânduri de crengi și cu pauze mari în coroană, de parcă erau defrișați din două în două. Erau înalți și trebuia să le tăiem vârful ca să încapă în sufrageria apartamentului nostru de la bloc.

Cred că vreo 15 ani am avut aceleași decorațiuni de brad. Păreau multe și colorate în punga de plastic pe care o țineam în spatele canapelei din camera de zi dar, de fiecare data când le urcam în pom, parcă scoteau și mai mult în evidență cât era de chior bradul. Cu cât umpleam mai mult cu beteală, globuri și beculețe, cu atât se vedea că lipseau crengile.

Moș Gerilă venea invariabil noaptea; nu îl vedeam, dar găseam a doua zi cadourile sub brad. O singură dată a făcut excepție – a venit în Ajun, a intrat în sufragerie și ne-a pus să spunem povești. După ce a plecat, le-am spus alor mei că moșul era nea Costea Toșca, cioban la tata la fermă. Mama m-a contrazis la început dar n-a mai insistat când i-am zis că l-am recunoscut după mâna dreaptă, la care avea degetul cel mare lățit de la mulsul oilor. Al doilea an, Moș Gerilă nu ne-a mai vizitat personal, a lăsat cadourile direct sub pom.

Cu anii, brazii s-au mai îndesit la coroană, la fel și decorațiunile. Moș Gerilă a murit, săracu’, chiar înainte de Revoluție….

Acum fac bradul cu soră-mea, alegând din vreo patru pungi de decorațiuni de Crăciun combinația cea mai potrivită estetic cu conceptul anului. În mod invariabil, ne însoțește o sticlă de vin roșu, de la țara.

Efectele sticlei de vin sunt din cele mai diverse. Anul ăsta, de exemplu, după două pahare fiecare, am avut o dispută legată de principiile de structură și pattern-ul instalațiilor de pom. Eu susțineam o structură matriceală, inovatoare, în care cele două instalații – diferite ca model și culori – să fie dispuse perpendicular una peste cealalalta creându-se un model neconvențional în care să inserăm globurile. Soră-mea, pe de altă parte, susținea structura dispunerii paralele, intercalate, a celor două instalații de pom.

Neajungând la niciun compromis, am cerut părerea și arbitrajul factorului de decizie suprem: tata. Când i-am expus teoriile, ne-a privit și după un scurt timp de gândire, verdictul lui a fost: „Ce tot îi dați cu principiile de structură? Voi nu vedeți că nu ați făcut nimic la brad? Și nu mai face atâtea poze, că încă nu ai ce să arăți!”.

Acum doi ani a fost și mai interesant. De fapt, experiența de acum doi ani m-a făcut să ezit în fața sticlei de vin de anul ăsta. I-am și zis Oanei, înainte de decorare:
– Eu stau departe de sticla de vin anul ăsta!
– Ce te-a apucat?
– Ai uitat ce s-a întâmplat rândul trecut când am decorat bradul și am băut vin? (Atunci, între șiragurile de beteala roz cu margini aurii și agățat de clopoței în brad, inserasem și schimburi de mesaje cu my boyfriend. Mesaje care mie-mi păreau justificate și chiar binevenite, dar care lui i-au dat transpirații abundente și ideea de a termina relația).
– Ce?
– M-am certat cu X!
– Da, dar și ce brad de Crăciun am făcut!

Ieșise, într-adevăr, un brad excepțional.

 

Comments

comments

Publicat de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>