dunnotar castle

Scoția: castele, gazde vesele și pădurea Cairngorm

Este Paște și suntem în Scoția. Ne-am cazat la un B&B undeva într-o zonă rural-muntoasă din parcul Cairngorm. Parcul Cairngorm… sună la fel ca pădurea cu copaci umblatori Fangorn din Stăpânul Inelelor, ceea ce-mi trezește niște așteptări din categoria evenimente supranaturale de poveste about to happen.

Am văzut până acum Edinburgh, cu un castel – cetate fain, frumos, dar care îmi mai adaugă încă un punct la convingerea că, totuși, castelele medievale sunt niște castele medievale, unele au camere de tortură, altele nu, toate au curte cu piatră cubică înăuntru, săli înalte, panoplii de arme, turnuri de apărare, și că aproape niciunele nu mai sunt în forma originală. Ăsta, în schimb, avea ceva particular – un spațiu în care cazau prizonierii de război, câte 1000 odată, și pe care îi țineau în condiții mai bune de trai decât aveau locuitorii din zonă. Și un cimitir pentru câinii ofițerilor. Yep.

28170077_10215504618668854_1080925945_o 28170414_10215504620228893_1345454779_o

28208249_10215504618428848_9357074_o

Un castel cu adevărat fain este, însă, Dunnotar. Evident, nu l-am văzut pe dinăuntru.  Cred că aș fi avut, mai mult sau mai puțin, cam aceleași concluzii cu cele de mai sus, mai puțin cu cimitirul câinilor. Aici este despre locul în care a fost construit, care arată ca începutul unui povești. Puțin vizitat, spre bucuria mea, în ziua în care am ajuns noi. După o plimbare de 10 minute pe faleză ajungi într-un loc care arată cam așa:

28169298_10215504842314445_1409963521_o 28169325_10215504842514450_879729060_o

28169142_10215504842634453_953491925_o

28216918_10215504842394447_435429405_o

Suntem patru fete într-un road trip de patru zile prin Scoția, în perioada sărbătorilor pascale ortodoxe  – deci a unui extra de zile libere la weekend – cu punct de pornire și finiș Glasgow, și cu un traseu circular prin Highlands de la „stânga la dreapta, sus, traverseu, sus-jos, înapoi în Glasgow”. Cairngorms este undeva la mijlocul traseului, în partea de „traverseu”, adică atunci când treci central de pe o coastă pe alta a Scoției, o faci prin acest parc. Evident, am rătăcit drumul și am luat-o pe o șosea mai puțin circulată, care ne-a dus printr-o zonă mai degrabă aridă a parcului. Nici urmă de copaci umblători.

Ne cazăm la acest B&B, pe care o prietenă l-a selectat pentru specificul local și atmosfera autentic-scoțiană, incluzând a wide selection of home made original scotch. Seara mâncăm pască, cozonac și ouă fierte roșii, aduse de acasă. Ne însoțesc și gazdele, un cuplu frate – soră, niște oameni amuzanți și interesanți. Ea, mai ales, este extrem de veselă, ne povestește cum s-a mutat de curând din Africa de Sud, cum îi ia încă timp să se obișnuiască cu oamenii și locurile. Si cum ajunsese să nu îi mai placă deloc în Johannesburg, unde albii sunt discriminați și ești obligat sa angajezi negri, dacă ești antreprenor. Ce oameni primitori și prietenoși… Stăm mult de vorbă, aflu inclusiv un banc cu România din Africa de Sud. Cică dacă nu mergi nicăieri în vacanță și te întreabă prietenii unde pleci, spui „Oh, I am going to Romania…” (citit, cu accent, „remain here„)

Urcăm la somn. A doua zi ne așteaptă încă jumătate de traseu, avem de descoperit insula Skye, de căutat monstrul din LochNess și de ajuns pe la niște alte câteva castele. Coborâm dimineața la micul dejun, plătit în avans pe Booking.com, și așteptăm să ne revedem gazdele vesele din seara de dinainte. Așteptăm 10 minute, care se fac 20, care se fac 40. Sunăm la sonerie. Apăsăm pe clopoțelul de la recepție. Este ora 9 iar B&B-ul este mai pustiu ca pădurea Craingorms. Nici urmă de gazde, cu atât mai puțin de mic dejun.

Plecăm, ne găsim o cafenea într-un orășel turistic din apropiere, ocazie cu care văd discount 40% la haine outdoor într-un magazin de vizavi și, până îmi aduc ochiurile, rezolv și problema cumpărării unei geci de ski. Mă gândesc, în timp ce-mi beau cafeaua, că nu am încercat deloc a wide selection of home made original scotch, diferențiatorul  B&B-ului, și că lipsa gazdelor din dimineața asta mi-a oferit atât explicația de ce cât și convingerea ca era, într-adevăr, punctul de atracție al locului.

Comments

comments

Publicat de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>